Rezectia Apicala

In general rezectia poate fi efectuata la toate grupele de dinti dar indicatia este nuantata de situatiile anatomice diferite ale radacinilor in raport cu suprafetele osoase ale maxilarelor si de relatia cu cavitatile anatomice de vecinatate. Astfel interventia este limitata pentru molarii 2 superiori si inferiori, cat si pentru premolarii inferiori la care dificultatea operatorie rezida in vecinatatea cu gaura mentoniera si implicit manunchiul vasculo-nervos mentonier (posibilitatea lezarii acestuia).
Aceasta operatie se efectueaza in mod frecvent pe scaunul stomatologic si nu implica utilizarea unui instrumentar chirurgical complicat. Anestezia utilizata de regula este loco-regionala sau in unele cazuri (bolnavi dificili, anxiosi) se poate apela la anestezia generala. Chiar in cazul anesteziei locale procedura este nedureroasa. 

  Se practica incizia mucoperiostala cu decolarea mucoasei si a periostului si descoperirea tablei osoase. Apoi se realizeaza trepanarea osoasa cu evidentierea si indepartarea tesutului osos afectat si a apexului dentar. Canalul dentar este curatat mecanic, spalat si apoi obturat, realizandu-se o obturatie calibrata la vedere. Atunci cand permeabilizarea canalului nu este posibila se realizeaza o sigilare cu material dur a bontului ramas dupa sectionarea radacinii.
  In anumite situatii defectul osos ramas in urma chiuretajului procesului patologic este destul de mare si capacitatea de refacere a organismului este depasita. Pentru stimularea proceselor de osteogeneza se poate recurge la augmentarea defectului cu os sintetic sau bio-os.
Sutura marginilor plagii se face cu fire neresorbabile care vor fi indepartate dupa 6-7 zile. Dupa rezectie dintii vor fi protejati o perioada evitandu-se alimentele dure si suprasolicitarea in masticatie.

  Postoperator apare de regula edemul regional ce insoteste evolutia in primele 24-48 ore, dupa care incepe sa se retraga. Persistenta edemului, accentuarea acestuia precum si aparitia durerilor la cateva zile dupa interventie sugereaza aparitia complicatiilor septice. Acestea vor fi prevenite de medic prin utilizarea unei medicatii adecvate.
  In conditiile in care indicatiile operatorii sunt corecte si tehnica chirurgicala este respectata rezectia apicala este o metoda ce permite conservarea unor dinti care altfel ar fi pierduti prin extractie. Aceasta procedura ar trebui mai mult acceptata de colegii nostri stomatologi si recomandata mai des pacientilor.

Inapoi sus